Inside jokes

Aveţi un déjà-vu, nu? Voi sunteţi un déjà-vu.

Şi da, tocmai am facut inside joke-ul pe care îl promitea titlul. Le avem cu toţii şi sunt destul de utile în a menţine o familiaritate aparte alături de cei care ne sunt prieteni. Adică, ce-ar fi o întâlnire de grup, fără de a zice ceva sau a face mişto de ceva total irelevant pentru oricine altcineva din afara grupului. Aţi observat vreodată cum un inside joke îşi creează o identitate proprie, doar în cadrul grupului de “iniţiaţi”? Aţi observat cum se propagă, ajungând să fie “a blast” şi, dacă e de calitate, să facă parte din reţeaua complexă de fire care ne leagă de cei dragi?

Dacă aţi observat asta deja, e interesant să vă gândiţi şi la propagarea de care vorbeam mai sus. Facem o glumă, ne leagă de o amintire dragă, de oamenii care erau de faţă când am făcut-o. Şi când am făcut şi gluma (îmi pare rău, nu m-am putut abţine…sunt un om rău, dar la urma urmei despre asta e post-ul). Şi chiar dacă nu eram de faţă când s-a făcut gluma, grupul o să spună de atâtea ori povestea ei sau, dacă nu are o poveste în spate, o să o repete de atât de multe ori, încât fiecare membru al grupului o să aibă sentimentul că îi aparţine.

În acelaşi timp, pe măsură ce “iniţiaţii” profită de râsul copios aferent, iar rândurile celor care cunosc substratul  o preiau şi replică, is not really the same să încerci să integrezi o glumă bună sau un catch phrase într-un cu totul alt grup, oricât de adaptabilă şi logică e expresia/ enunţul . Nu e la fel, şi deşi poate va produce nişte reacţii amuzate, lipsa background-ului o va face aproape imposibil de replicat cu aceeaşi valoare. Un fel de catâr.

Pot să va spun eu vouă “catâr”? Sau Gorlomi? Să-mi lărgesc eu cercul (de prieteni)? Mogoşoaia? Mazel Tov? Olé!

Update: Oh! Uh! Aaaaa!; Imi place!

Explore posts in the same categories: D-ale noastre, Dau si primesc