Tentaţii

Faithless – Sunday 8PM

Într-o notă ceva mai introspectivă, azi am fost destul de abătut. Decembrie nu e numai despre celebrele beculeţe şi restul lucrurilor pe care le facem pentru că e vorba de Crăciun. Cu o regularitate îngrijorătoare, decembrie vine şi cu un aport de realitate, aşa cum nu eşti tentat să o remarci în alte perioade din an. Nu că ar aduce ceva nou, în afară de conştiinţa lucrurilor care îţi merg mai prost decât ţi-ai dori, a celor care te presează, te neliniştesc, te tulbură. Din prezent sau, uneori, din trecut, constaţi că există motive de îngrijorare chiar şi în aspectele care păreau să meargă bine, ce să mai zic de cele pe care le-ai tot amânat să le analizezi din motive evidente. Şi dacă te grăbeşti să tragi concluzii, rişti mult. Rişti ca, mânat de convingerea că îţi merge cum nu se putea mai prost sau, cel puţin, mai prost decât te aşteptai, să te panichezi şi să pierzi din vedere că poţi, că eşti capabil şi înzestrat să le faci faţă. Şi nu doar atât, dar şi să mai pui o piatră de hotar la acele aspecte esenţiale, care dacă ar putea fi cartografiate, ar fi harta caracterului tău, plus valoarea care o acumulezi inconştient.

Dar e decembrie, şi tot anul vine din urma ta, şi te presează cu îndatoririle de ultim moment, realizările parţiale, datoriile, scopurile neatinse, sau graba de a trage o linie subţire, la adăpostul căreia să te separi de tot până când trece perioada sărbătorilor. Problemele mele sunt mai importante şi mai greu de suportat decât ale oricui altcuiva, chiar şi decât ale tale, dragă cititorule. Pentru că sunt ale mele, pentru că mă macină să le rezolv, pentru că sub povara lor, covârşitoare uneori, nu pot să mă mai bucur de nimic aşa cum sunt în stare şi îmi doresc. Pentru că nu mai ştiu să fiu mulţumit şi să mă mai abandonez unei cauze, unui moment, lucrurilor care mă fac fericit în mod normal.

Dar nu, problemele mele nu sunt mai importante decât ale tale, decât ale oricui altcuiva. Pe toţi ne apasă câte ceva, şi din când în când e bine să asculţi, să reflectezi, să nu te grăbeşti să îţi măsori viitorul cu ocaua mică. Mi-am reamintit că am mai avut inima strânsă şi înainte, în faţa unor decizii grele, am mai simţit greutatea prea mare ca să-i pot face faţă şi să mă dedublez, să dau pe fast forward, să fug, să stau să aştept, să iau în piept orice pentru a fi cu toate puse în ordine. Dar astea nu merg, nu altfel decât în cele câteva momente de tentaţie pe care ţi le acordă promisiunea de a se rezolva de la sine. Eu ştiu, şi tu ştii la fel de bine, când e momentul să schimbi ce te nemulţumeşte. Efortul e mare, dar dacă nu-l faci la timpul potrivit (pe care îl simţi, îl intuieşti), cauza nefericirii tale va fi acolo, în toate aspectele cotidiene, te va conduce să faci şi alte greşeli. Te va ajunge din urmă în decembrie, când nu va mai fi singură, ci alături de toate celelate probleme pe care le-a antrenat.

Şi la mine e decembrie, şi am ignorat mai multe probleme decât mi-aş fi dorit acum. Dar sunt hotărât să nu mai trag o linie subţire de data asta, care să mă anestezieze până după revelion.  Sunt tentat să-mi aduc aminte că în definitiv, de mine depinde ce se va întâmpla de acum înainte.

Explore posts in the same categories: Dau si primesc